Drepturile și obligațiile pacienților

Codul etic intitulat „Drepturile pacienților” a fost elaborat, analizat și ulterior finalizat și aprobat de Comisia Centrală de Etică a Ministerului Sănătății al Republicii Cehe.

Aceste drepturi ale pacienților au intrat în vigoare la data de 25 februarie 1992.

Drepturile pacienților

  1. Pacientul are dreptul la o îngrijire atentă și la asistență medicală profesionistă, acordată cu înțelegere de personal medical calificat.
  2. Pacientul are dreptul de a cunoaște numele medicului și al celorlalți profesioniști din domeniul sănătății implicați în îngrijirea sa. Pacientul are dreptul la intimitate și la servicii corespunzătoare posibilităților unității sanitare, precum și posibilitatea de a menține un contact zilnic cu membrii familiei sau cu prietenii. Restricționarea acestor vizite continue poate fi impusă numai din motive serioase.
  3. Pacientul are dreptul de a primi de la medicul său informațiile necesare pentru a decide în cunoștință de cauză dacă își dă consimțământul pentru fiecare nouă procedură diagnostică sau terapeutică, înainte de începerea acesteia. Cu excepția situațiilor de urgență medicală acută, pacientul trebuie informat în mod corespunzător despre riscurile asociate procedurii propuse. Dacă există mai multe proceduri alternative sau dacă pacientul solicită informații despre alternativele de tratament, acesta are dreptul să fie informat despre ele. Pacientul are, de asemenea, dreptul să cunoască numele persoanelor care vor participa la aceste proceduri.
  4. În măsura permisă de lege, pacientul are dreptul de a refuza tratamentul și trebuie totodată să fie informat despre posibilele consecințe ale acestei decizii asupra sănătății sale.

În timpul investigațiilor, procedurilor și tratamentului ambulatoriu și spitalicesc, pacientul are dreptul ca intimitatea și demnitatea sa să fie respectate în cea mai mare măsură posibilă în legătură cu programul de tratament. Discuțiile despre cazul pacientului, consultațiile, investigațiile și tratamentul sunt confidențiale și trebuie desfășurate cu discreție.

Prezența persoanelor care nu sunt implicate direct în tratamentul pacientului necesită consimțământul acestuia, inclusiv în spitalele universitare și în alte unități sanitare de învățământ, cu excepția cazului în care pacientul a ales personal prezența acestor persoane.

  1. Pacientul are dreptul să se aștepte ca toate rapoartele și înregistrările privind tratamentul său să fie tratate ca fiind confidențiale. Protecția informațiilor despre pacient trebuie asigurată și atunci când acestea sunt prelucrate electronic.
  2. Pacientul are dreptul să se aștepte ca, în limita posibilităților sale, unitatea sanitară să dea curs în mod rezonabil solicitărilor de îngrijire ale pacientului, într-o măsură corespunzătoare naturii afecțiunii acestuia.

Atunci când este necesar, pacientul poate fi transferat sau transportat într-o altă unitate sanitară, după ce a primit o explicație completă și informații privind necesitatea transferului și alternativele disponibile. Instituția care urmează să preia responsabilitatea pentru îngrijirea pacientului trebuie să aprobe transferul în prealabil.

  1. Pacientul are dreptul să se aștepte ca tratamentul său să fie asigurat cu o continuitate corespunzătoare a îngrijirii. Pacientul are dreptul să știe dinainte ce medici îi stau la dispoziție, în ce interval orar de consultații și în ce loc.

După externare, pacientul are dreptul să se aștepte ca unitatea sanitară să stabilească o procedură prin care medicul pacientului să primească informațiile necesare pentru continuarea îngrijirii.

  1. Pacientul are dreptul la o explicație detaliată, într-o formă pe care o poate înțelege, dacă medicul decide să utilizeze o procedură nestandard sau un tratament experimental.

Înaintea începerii oricărei cercetări terapeutice sau neterapeutice este necesar consimțământul informat, în scris, al pacientului. Pacientul se poate retrage oricând dintr-un experiment sau program de cercetare, fără a-și motiva decizia, cu condiția să fi fost informat despre posibilele consecințe ale acestei decizii asupra sănătății sale.

  1. Un pacient aflat la sfârșitul vieții are dreptul la o îngrijire delicată și plină de compasiune din partea tuturor profesioniștilor din domeniul sănătății, care trebuie să respecte dorințele pacientului, cu condiția ca acestea să nu contravină legislației în vigoare.

Pacientul are atât dreptul, cât și obligația de a cunoaște și de a respecta regulamentul intern în vigoare al instituției sanitare în care este tratat.

Pacientul are dreptul să își verifice factura și să solicite explicații privind fiecare tarif în parte, indiferent cine este responsabil de plata facturii.

Obligațiile pacienților conform art. 41 din Legea nr. 372/2011 Coll. privind serviciile de sănătate și condițiile de furnizare a acestora

  1. Atunci când beneficiază de servicii de sănătate, pacientul are obligația:
    1. să respecte planul individual de tratament propus, cu condiția să fi consimțit la furnizarea serviciilor de sănătate,
    2. să respecte Regulamentul intern al clinicii,
    3. să achite furnizorului de servicii de sănătate costul serviciilor de sănătate neacoperite sau acoperite doar parțial din asigurarea publică de sănătate ori din alte surse, în cazul în care aceste servicii au fost furnizate cu consimțământul pacientului,
    4. să informeze cu sinceritate profesionistul din domeniul sănătății care îl tratează despre evoluția de până acum a stării sale de sănătate, inclusiv despre bolile infecțioase și transmisibile, serviciile de sănătate furnizate de alți furnizori, utilizarea medicamentelor, inclusiv consumul de substanțe care creează dependență, precum și despre orice alte circumstanțe relevante pentru furnizarea serviciilor de sănătate,
    5. să nu consume alcool sau alte substanțe care creează dependență în timpul spitalizării și, în cazuri justificate și la decizia medicului curant, să se supună testării pentru a stabili dacă se află sub influența alcoolului sau a altor substanțe care creează dependență.
  2. Obligațiile prevăzute la literele c) și d) se aplică, după caz, reprezentantului legal sau tutorelui pacientului. Reprezentantul legal sau tutorele pacientului are obligația de a crea condițiile necesare pentru ca pacientul să își poată îndeplini obligațiile.
  3. Pacientul, reprezentantul legal sau tutorele acestuia, o persoană desemnată de pacient, o persoană apropiată sau o persoană care locuiește în aceeași gospodărie trebuie să își dovedească identitatea prin prezentarea actului de identitate, dacă acest lucru le este solicitat de furnizorul de servicii de sănătate sau de profesionistul din domeniul sănătății prin intermediul căruia furnizorul acordă pacientului servicii de sănătate.

Obligația de a-și dovedi identitatea prin prezentarea actului de identitate se aplică și oricărei persoane care exercită, în temeiul acestei legi sau al unei alte reglementări legale, dreptul de a primi informații despre starea de sănătate a pacientului, precum și oricărei persoane care dorește să viziteze un pacient spitalizat și care nu se numără printre persoanele menționate în fraza anterioară.

În cazul unui cetățean străin, identitatea se verifică pe baza pașaportului sau a unui alt document de identitate.

Dacă profesionistul din domeniul sănătății are îndoieli cu privire la calitatea unei persoane de persoană apropiată pacientului, aceasta confirmă acest fapt printr-o declarație pe propria răspundere, în care își indică datele de contact și numărul documentului de identitate. Declarația pe propria răspundere face parte din documentația medicală a pacientului.

  1. Dacă pacientul, reprezentantul legal sau tutorele acestuia refuză să își dovedească identitatea, furnizorul de servicii de sănătate sau profesionistul din domeniul sănătății poate refuza furnizarea serviciilor de sănătate, cu excepția cazului în care pacientul are nevoie de îngrijiri medicale urgente.

Dacă o persoană desemnată de pacient, o persoană apropiată sau o persoană care locuiește în aceeași gospodărie refuză să își dovedească identitatea, furnizorul de servicii de sănătate sau profesionistul din domeniul sănătății poate refuza să îi acorde cooperarea solicitată sau poate refuza să îi permită vizitarea unui pacient spitalizat.

Acest lucru nu se aplică dacă pacientul confirmă identitatea persoanei respective. Dacă o vizită este refuzată, furnizorul de servicii de sănătate sau profesionistul din domeniul sănătății trebuie să îl informeze imediat pe pacientul spitalizat sau să facă acest lucru de îndată ce starea de sănătate a pacientului permite comunicarea acestei informații.